Nu mai stiu sa visez. Demonii tai, buni sau rai, cum or fi fost ei, mi-au tinut visele in viata. Somnul mi-e surdo-mut, iar viata mi-e mai vida ca niciodata si da, tu esti vinovatul pentru pana asta de culori. Mai stii ce colorata mi-era viata pana sa-ti pierd demonii din vedere? Eram o paleta de culori cu care-ti pictam zambete. In locul ala pastelat nu a mai ramas decat o idee. Universul meu interior s-a prabusit peste toate cuvintele ce au trecut peste noi si peste tot amarul asta de vreme. Nu mai pictez... Sunt o adunatura de caricaturi din care nu mai pricep nimic, iar abstractul asta creeaza tot vidul in care traiesc. Imi urla ganduri in cap, iar tot ce scriu, dar tot, iese gol...fara pic de suflet. Cam asa sunt si eu acum...

Sunt nebuna vida.