Pentru prima oară după mult timp, aseară, i-am văzut pe EI așa cum o făceam înainte. Așa cum sunt în realitate, pierduți într-o lume a celor cinci simțuri pe care le dețin, lumea pe care o pot atinge și vedea. Era căzut în patima alcoolului, arăta ca pe moarte (probabil că o parte din el era deja acolo). Cunosc atât de bine viciul ăsta, habar n-aveți că l-am mâncat pe pâine încă de când eram copil. L-am urât, l-am iubit, l-am încercat, l-am înțeles, dar la un moment da
Toate acele lucruri by TheColorsOFMyMind, literature
Literature
Toate acele lucruri
Într-un fel sau altul ți-aș blestema numele, dar nu mă ține. Gândul că te-am pierdut face oricum destule ravagii. Și te caut în fiecare moment, dar mă răzgândesc imediat spunându-mi că am altele mai bune de făcut. Te caut în perfecțiunea sunetelor, visule clandestin, iar tu te faci că plouă. Sper să te lovească singuratatea și pe tine cât mai curând, să te lase fără suflu și să cauți sunete perfecte și cărți de citit doar ca să mă găsești.
"Începe distracția nepăsării, deja mă prinde rolul ăsta și am să demonstrez că voi ajunge la capăt cu sau fără voi. Mă prinde și culoarea din cap și îmi luminează zâmbetul altfel. O să mă iubești! Dar asta de mâine încolo... Și de mâine e bine. Am pus la cale o nouă piesă de teatru și am să vă surprind, pe unii mai mult și pe alții mai puțin, că așa e normal, dar vă promit că o sa fie inovatoare."- Septembrie 2012
M-a surprins și p
Pășesc din nou pe scenă. Timidă, răsuflând greoi a viitor întreb:"Coincidență?". În rândul al treilea, demonii stau și așteaptă cu zâmbetul pe buze să dau greș. Îmi țipă să vorbesc despre trecut, că el e cel ce m-a creat și cel pe care l-am venerat ca pe propriu-mi Dumnezeu, dar eu tac. Aș cere prea mult de la ei dacă le-aș spune să înțeleagă. Și-mi pun muzica pe repeat, să mă întorc mereu la același gând, de parca ar fi nefinisat în vreun fe
"Toți scriitorii (și ăia necunoscuți, ca mine) au mânile reci. Mă moștenești, ce naiba, vrei și mâini calde?", spunea mama. Pe lângă mâini reci, m-am mai ales și cu chisturi. Trecută prin drama spitalelor județene din România, mă pregătesc să mă las pe mâna bisturiului încă o dată. În loc să mă grăbesc, așa cum am făcut prima dată, aștept momentul în care voi întâlni oamenii oportuni. Oameni care îmi pot garanta recuperarea. E vorba de ce a
Drumuri si poduri by TheColorsOFMyMind, literature
Literature
Drumuri si poduri
E liniște! Asta îmi doream de fapt și de asta am parte. Încă mă bucur de ea, de soarele care s-a întors în ciuda tuturor scandalurilor dintre noi. A rămas la fel de atotștiitor, de iertător și cald. Spunea cineva "Ai grijă ce-ți dorești. S-ar putea să se îndeplinească!". Asta era și ideea, nu? Am învățat oricum să-mi asum propriile dorințe si propriile-mi decizii. Mama îl numea teribilism în urmă cu câteva zile. Poate că așa e. Doar că, am învățat să-mi asum până și teribilismul ăsta de care îmi v
Motiv-a(di)tional by TheColorsOFMyMind, literature
Literature
Motiv-a(di)tional
Într-o dimineață, după o noapte de muncă și o zi agitată, am auzit urmatoarea afirmație: "Dragostea te poartă pe cele mai lungi drumuri, nu există scurtături.". La momentul respectiv era o simplă glumă, un lucru amuzant și fără subînțelesuri.
În drumul meu spre casă, însă, am apucat să mă gândesc la această afirmație, să o asimilez și să o înțeleg. Mi-am dat seama că mereu am ales cele mai lungi drumuri, în speranța că așa îmi voi strânge zeci, sute, mii de amintiri și sentimen
Confesiuni de iarna by TheColorsOFMyMind, literature
Literature
Confesiuni de iarna
Auzisem că așteptarea e cea mai grea. Nu pot să contest asta, dar pot să spun că nu mai vreau să aștept, că am rămas pe loc la o coadă interminabilă doar ca să ajung la mine. Da, mă aștept pe mine. Aștept să ajung la următorul capitol și tot ce fac e să stau la coadă, de parcă n-ar trebui să am trecere liberă către mine și cartea asta pe care o scriu, după cum v-am mai spus, din inerția unei vieți un pic cam agitate. S-a dus și agitația, s-a dus și dorul, s-au dus toți și toa
Pentru prima oară după mult timp, aseară, i-am văzut pe EI așa cum o făceam înainte. Așa cum sunt în realitate, pierduți într-o lume a celor cinci simțuri pe care le dețin, lumea pe care o pot atinge și vedea. Era căzut în patima alcoolului, arăta ca pe moarte (probabil că o parte din el era deja acolo). Cunosc atât de bine viciul ăsta, habar n-aveți că l-am mâncat pe pâine încă de când eram copil. L-am urât, l-am iubit, l-am încercat, l-am înțeles, dar la un moment da
Toate acele lucruri by TheColorsOFMyMind, literature
Literature
Toate acele lucruri
Într-un fel sau altul ți-aș blestema numele, dar nu mă ține. Gândul că te-am pierdut face oricum destule ravagii. Și te caut în fiecare moment, dar mă răzgândesc imediat spunându-mi că am altele mai bune de făcut. Te caut în perfecțiunea sunetelor, visule clandestin, iar tu te faci că plouă. Sper să te lovească singuratatea și pe tine cât mai curând, să te lase fără suflu și să cauți sunete perfecte și cărți de citit doar ca să mă găsești.
"Începe distracția nepăsării, deja mă prinde rolul ăsta și am să demonstrez că voi ajunge la capăt cu sau fără voi. Mă prinde și culoarea din cap și îmi luminează zâmbetul altfel. O să mă iubești! Dar asta de mâine încolo... Și de mâine e bine. Am pus la cale o nouă piesă de teatru și am să vă surprind, pe unii mai mult și pe alții mai puțin, că așa e normal, dar vă promit că o sa fie inovatoare."- Septembrie 2012
M-a surprins și p
Pășesc din nou pe scenă. Timidă, răsuflând greoi a viitor întreb:"Coincidență?". În rândul al treilea, demonii stau și așteaptă cu zâmbetul pe buze să dau greș. Îmi țipă să vorbesc despre trecut, că el e cel ce m-a creat și cel pe care l-am venerat ca pe propriu-mi Dumnezeu, dar eu tac. Aș cere prea mult de la ei dacă le-aș spune să înțeleagă. Și-mi pun muzica pe repeat, să mă întorc mereu la același gând, de parca ar fi nefinisat în vreun fe
"Toți scriitorii (și ăia necunoscuți, ca mine) au mânile reci. Mă moștenești, ce naiba, vrei și mâini calde?", spunea mama. Pe lângă mâini reci, m-am mai ales și cu chisturi. Trecută prin drama spitalelor județene din România, mă pregătesc să mă las pe mâna bisturiului încă o dată. În loc să mă grăbesc, așa cum am făcut prima dată, aștept momentul în care voi întâlni oamenii oportuni. Oameni care îmi pot garanta recuperarea. E vorba de ce a
Drumuri si poduri by TheColorsOFMyMind, literature
Literature
Drumuri si poduri
E liniște! Asta îmi doream de fapt și de asta am parte. Încă mă bucur de ea, de soarele care s-a întors în ciuda tuturor scandalurilor dintre noi. A rămas la fel de atotștiitor, de iertător și cald. Spunea cineva "Ai grijă ce-ți dorești. S-ar putea să se îndeplinească!". Asta era și ideea, nu? Am învățat oricum să-mi asum propriile dorințe si propriile-mi decizii. Mama îl numea teribilism în urmă cu câteva zile. Poate că așa e. Doar că, am învățat să-mi asum până și teribilismul ăsta de care îmi v
Motiv-a(di)tional by TheColorsOFMyMind, literature
Literature
Motiv-a(di)tional
Într-o dimineață, după o noapte de muncă și o zi agitată, am auzit urmatoarea afirmație: "Dragostea te poartă pe cele mai lungi drumuri, nu există scurtături.". La momentul respectiv era o simplă glumă, un lucru amuzant și fără subînțelesuri.
În drumul meu spre casă, însă, am apucat să mă gândesc la această afirmație, să o asimilez și să o înțeleg. Mi-am dat seama că mereu am ales cele mai lungi drumuri, în speranța că așa îmi voi strânge zeci, sute, mii de amintiri și sentimen
Confesiuni de iarna by TheColorsOFMyMind, literature
Literature
Confesiuni de iarna
Auzisem că așteptarea e cea mai grea. Nu pot să contest asta, dar pot să spun că nu mai vreau să aștept, că am rămas pe loc la o coadă interminabilă doar ca să ajung la mine. Da, mă aștept pe mine. Aștept să ajung la următorul capitol și tot ce fac e să stau la coadă, de parcă n-ar trebui să am trecere liberă către mine și cartea asta pe care o scriu, după cum v-am mai spus, din inerția unei vieți un pic cam agitate. S-a dus și agitația, s-a dus și dorul, s-au dus toți și toa
Every Journey Has An Ending by sesam-is-open, literature
Literature
Every Journey Has An Ending
If I would have nine lives,
maybe in one of them,
I would smile to a star called Desire,
which appears from time to time on the sky of an unknown planet,
to make life brighter.
With eight lives, I would think I'm so rich,
that I would be able to find that wonderful legendary golden dragon
and with generosity,
maybe he would protect me from emptiness.
With seven lives,
I would be so proud by my beauty,
that maybe I would forget
that you can not live so long without having a doubt.
With six lives,
I would turn the ashes of the Universe in diamonds
and maybe all known or unknown eyes,
would see the light.
With five lives,
maybe
Am să scriu, domnilor, la apăsător-nesfârşit
Despre somnul ochilor, veşnic chinuit!
Am să scriu despre căutarea mea
Ce nu-şi mai găseşte adesea
Un loc anume, un’ să se odihnească,
Pacea în veci nu vrea s-o mai cunoască,
E-nrobită de despoţii timpului şi speranţă...
Numai luna, mamă îndurerat-ascultă
Înfiorător ecoul vocii mele
Ce tulbure peste scrisori răsună
În tot neastâmpărul gandurilor grele…
O, tu, minte sclipitoare, minte neprihănită,
Şi corp de viaţ
November wind got me gently stuck
In the nostalgia of a rapturous thought.
It was once drawn by your vibrant touch
With a soft pencil all over my jaded soul.
You took my heavy pages of a weary history
And harshly ripped them apart, into pieces.
You tried to climb my troubled walls,
Until you destroyed every sharp brick.
You took part in my horrid war,
Until you left every demon in cold blood,
And I may, perhaps, be greatful for that!
And I may, perhaps, only, silently approach
My halting steps towards your angels
And dance with them till
The cunning Moon will cut down their wings,
Until they will fall, like heroes, with pride.
Her spine is crumpling into origami cranes, left in jars beside a dreamer’s dresser (I childishly hope they stretch bone-wings to heights, little Icaruses, as they tempt the gods in flight).
I don’t wish to be nomads, wandering through the birdhouses of “if”s and “when she dies…” for I’ve been a gypsy of apology, ghosting through sterilized rooms and bed-feet, as much an apparition as Reapers; and because I could not see Them, I learned to say “goodbye.”
I do not wish to make my nests of broken bottles and her flattened dreams.
Asleep
Sing me to sleep
Sing me to sleep
I’m tired and I
I want to go to Bed
Have you ever felt the need to get out f your own skin? You most likely have. Most people don’t feel comfortable in their skin every now and then. But have you ever put more detail to that thought?
Most of the time; every day, every hour, every minute; I deeply wish to get rid of my skin. If I could just tear it off and throw it away, bury it in the vast sea, burn it in a large and nice fire, feed it to starving animals- I don’t want it anymore. I’m tired, but can’t sleep.
Sing me to sleep
Sing me to sleep
And then leave me alone
Don&
Current Residence: Slobozia Favourite genre of music: Rock Favourite style of art: All Favourite cartoon character: Eric Cartman-SP rulz Personal Quote: "Transforma-te in cuvant ca sa nu te manance viermii"
Eu sunt vie si de fapt nu sunt nimic. Sunt ceva intr-un nimic ce l-am creat din vise si ura. Poate din disperarea de a ma adapta unui simplu vis, unei iubiri sau unui cosmar mai vechi de-al meu. Un somn de-al iernii, un microb ce sta sa piara intre un viitor si prezentul inecat. [Intre determinarea si resemnarea unei vieti ce ma asteapta sau m-a asteptat.] Un rand de vise, un ultim cuvant ce nu am apucat sa-l spun ori sa-l mimez. Poate ca lumea e departe de locul asta, ca nu mai ai cum sa crezi in vietile ce promit ori spun adevaruri demult plecate. Poate ca lumea nu mai e sigura ori inteligenta si eu am ramas uitarea si nu simbolul iubit
THE ALIENS
by Charles Bukowski
you may not believe it
but there are people
who go through life with
very little
friction of distress.
they dress well, sleep well.
they are contented with
their family
life.
they are undisturbed
and often feel
very good.
and when they die
it is an easy death, usually in their
sleep.
you may not believe
it
but such people do
exist.
but i am not one of
them.
oh no, I am not one of them,
I am not even near
to being
one of
them.
but they
are there
and I am
here.
M-am împiedicat și da, acum m-am ridicat. Aveți ceva de comentat? Începe distracția nepăsării, deja mă prinde rolul ăsta și am să demonstrez că voi ajunge la capăt cu sau fără voi. Mă prinde și culoarea din cap și îmi luminează zâmbetul altfel. O să mă iubești! Dar asta de mâine încolo... Și de mâine e bine. Am pus la cale o nouă piesă de teatru și am să vă surprind, pe unii mai mult și pe alții mai puțin, că așa e normal, dar vă promit că o sa f