Toate acele lucruri

        Într-un fel sau altul ți-aș blestema numele, dar nu mă ține. Gândul că te-am pierdut face oricum destule ravagii. Și te caut în fiecare moment, dar mă răzgândesc imediat spunându-mi că am altele mai bune de făcut. Te caut în perfecțiunea sunetelor, visule clandestin, iar tu te faci că plouă.  Sper să te lovească singuratatea și pe tine cât mai curând, să te lase fără suflu și să cauți sunete perfecte și cărți de citit doar ca să mă găsești.
        Știu că am dat-o în bară, dar la fel de bine mi-am și reparat greșeala. Voi oare i-ați fi făcut față?! Am luptat cu toată ființa, să știi. Chiar și atunci când îmi spuneai să te caut în oglindă. Am stat ore în șir încercând să te scot de acolo, iar tu nu ai fi făcut nici măcar un pas. De parcă aș fi fost dușmanul tău. Însă eu nu sunt dușmanul nimănui, ba chiar mi-aș dori să vă salvez pe toți pentru ca mai apoi să mă pot salva pe mine. Nici asta n-ați înțeles, dar e normal. Tot spun de ceva timp că unii mă văd și alții nu, ceea ce e absolut logic. E un soi de memorie ori atenție selectivă și asta. O folosesc din ce în ce mai des și eu, doar ca să te uit sau măcar să nu mă mai bântui la fiecare cuvânt ori colț de stradă.
        A venit frigul și sper să îți cuprindă fiecare oscior în parte. Sper să îți fractureze visele și idealurile pe care ți le-ai asimilat din sufletul meu cel găurit. Poate asta te face să mă cauți peste tot și abia atunci vei știi ce înseamnă jocul. Spun poate pentru că nimic nu mai e sigur în ceea ce îmi privește trecutul. Aici trebuia să ajung, right?! Aș mai spune o dată că 'trecutul e totul',  dar aș minți teribil. Nu mai e totul, dar este baza și parte din bază erai și tu. Vezi cum funcționează treaba asta?! Oare mai știi cum trebuie să fie sau te-ai pierdut în neștiință?! Pune-ți armele pe masă, băiete, și lasă prostiile. Măști nu mai avem, deci e cazul să mă înfrunți ca și cum ar fi 'ieri' aici și nu 'astăzi'.