Replica finala

Ma opresc. De fapt, pot spune ca m-am oprit din tot. M-am oprit din cautari, din dor...m-am oprit! Cand toata lumea incepe, eu termin. Acum vine noul an si eu ma opresc. Nu-mi doresc nimic anul asta. Vreau ca toate sa se intample exact asa cum le vine lor sa se intample, fara sa ma apuc eu sa controlez ceva. O sa fie bine cand o sa mi se puna mie pata, cand o sa dau orice pentru ceea ce-mi doresc. Nu am stiut niciodata sa fiu "pata" altcuiva, asa ca, mi-am vazut de ale mele si am fugit cat am putut de repede cand mi-am dat seama ce se intampla. Probabil ca mi-au blestemat numele de mii si mii de ori oamenii respectivi, dar nu e cazul sa ma opresc aici. Daca inainte aveam un strop de constiinta si dadeam de veste intr-un timp relativ scurt ca nu-mi convine aranjamentul, acum mi-e mult mai simplu sa nu las nimic in urma. Niciun cuvant, niciun gest...nimic. Totusi, nimeni nu a inteles ca eu nu mai pot si ca desi am incercat sa ma implic, mi-am dat seama cat de mult ma complic. De ce sa ma complic cand cel mai simplu e sa las totul sa mearga de la sine? Da, sunt de o incoerenta rar intalnita in ultimul timp. O sa ma explic aici, desi stiu ca n-ar fi cazul. O sa spun ca am prea multe idei pe care le uit sau nu stiu cum sa le pun in cuvinte. (E ciudat, m-am priceput mereu la cuvinte...)

Revenind la toate cele, pot spune ca aceasta e ultima mea replica pe 2011. E o mica sinteza a tot ceea ce m-a schimbat pe mine in tot acest an, desigur cu ambiguitatile de rigoare. Am inceput 2011 intre trei oameni pe care astazi nu-i mai cunosc, cu care am rupt aproape orice legatura. Culmea e ca stilul meu de fuga a inceput chiar din primele luni ale anului si s-a continuat intr-un mod alert pana la finele acestuia. Ma gandeam astazi ca am facut multe anul asta si ca mi se pare ca a trecut repede, mult prea repede. Am pierdut si am castigat de atatea ori lucruri, oameni, momente si multe altele. Am luat examene, am plecat de acasa, m-au calcat unii si altii in picioare, dar si eu la randu-mi am gonit orice urma de afectiune. Uneori cred ca-s defecta, dar uite, azi nu. Azi ma simt normala, ma simt pregatita sa intru in 2012 fara sa ma tin de mana nimanui. Intamplarile recente mi-au dat de inteles ca nu sunt pregatita sa o iau de la capat, ca ma simt destul de bine asa cum sunt. A fost nevoie sa ranesc niste oameni in procesul asta, dar totusi, dintr-un egoism pe care nu l-am constientizat, am facut-o fara pic de mila sau regret. N-a mai existat "Si cum ar fi fost daca?". N-a mai existat nimic in afara de sentimentul ca habar n-am ce caut si habar n-am de ce fac anumite lucruri. Mi se parea ca joc teatru fara sa vreau si mie nu mi-a placut niciodata superficialitatea aia pe care o simti, dar nu o poti controla. Am avut noroc de oameni anul acesta, oameni care in ciuda schimbarilor mele de atitudine, au ramas. Chit ca am dat cu pietre in ei, chit ca i-am ridicat in slavi... N-a contat. Stiu ca n-am fost o companie prea placuta in tot acest an si ca de cele mai multe ori nu-mi puteam explica de ce am actionat sau reactionat intr-un anumit fel. M-am lasat inteleasa sau mai bine zis, am lasat tot ce a tinut de mine la voia interpretarii.

Acum, sa mergem mai departe la tot ceea ce am inteles. Am inteles ca toate lucrurile sunt relative, ca parerile si punctele de vedere difera de la om la om si ca nu are sens sa incerci sa le schimbi in vreun fel rostul, ca n-are sens sa-i judeci sau sa te bagi in treaba lor. Alegerea e simpla: stai sau pleci. Desigur, am plecat de multe ori cand trebuia sa stau si viceversa, dar nu regret nimic. Pentru prima oara in mult timp, pot spune ca nu regret, ca mi-am gasit o oarecare fericire inauntrul meu. (Ti-am spus eu ca oamenii fara regrete sunt fericiti.) Anul asta nu astept nimic de la ceilalti, dar astept totul de la mine.

Asta mi-e replica finala!